Când se lasă noaptea și totul se cufundă în umbră, o singură lumină rămâne să vegheze. Un felinar singuratic își aprinde inima galbenă și caldă, aruncând o aură de siguranță peste tot ce atinge.
Cel mai interesant este însă pământul de sub el. Nu este un drum obișnuit, ci un mozaic de bucățele galbene și albastre, ca niște pietre prețioase sau ca o plajă dintr-un vis, scoase la iveală de lumina felinarului. Deasupra, sub privirea subțire a lunii, norii plutesc tăcuți, martori ai acestei scene pline de liniște.
Este un tablou despre speranță și despre cum o singură sursă de lumină, oricât de mică, poate face noaptea mai frumoasă și poate dezvălui o lume neașteptată la picioarele noastre.
Pensula Evei 
Lasă un comentariu