Pe o măsuță stă o plantă. Poate părea o plantă oarecare, dar pentru mine este un prieten vechi. O țin minte de când eram și mai mică, pe vremea când era doar un lăstar firav într-un ghiveci mititel. An de an, am privit-o cum crește. Frunzele ei s-au înmulțit, tulpina s-a înălțat, la fel ca mine.
Acest tablou nu este doar despre o plantă, ci despre un martor tăcut al copilăriei mele. Fiecare frunză nouă pare să fie o amintire, fiecare ramură un an care a trecut. Acum este mai mare și plină de viață. Exact ca mine.
Pensula Evei 
Lasă un comentariu